Obezitatea și supraponderalitatea sunt recunoscute drept factori de risc pentru bolile cardiace, fiind evaluate de obicei prin indicele de masă corporală (IMC). Cu toate acestea, cercetările recente sugerează că grăsimea viscerală, care înconjoară organele abdominale, joacă un rol mai semnificativ în dezvoltarea bolilor cronice, precum bolile cardiace și diabetul, comparativ cu grăsimea subcutanată, aflată direct sub piele.
IMC-ul nu ia în considerare distribuția grăsimii corporale. Conform unui studiu publicat în Journal of the American College of Cardiology, ignorarea circumferinței taliei sau a raportului talie-șolduri poate duce la evaluări eronate ale riscurilor cardiovasculare. Persoanele cu greutate normală, dar cu o adipozitate centrală crescută, au fost identificate ca având un risc mai mare de afecțiuni cardiovasculare.
Studiul, realizat pe parcursul a două decenii și bazat pe datele a peste 260.000 de participanți, a arătat că persoanele cu circumferința taliei mare și un raport talie-șolduri ridicat au un risc cuprins între 15% și 50% mai mare de a suferi accidente vasculare cerebrale sau boli cardiace. În contrast, persoanele obeze cu circumferința taliei mică au avut rezultate similare cu cele ale persoanelor cu greutate normală.
Specialiștii subliniază necesitatea de a depăși concentrarea exclusivă pe IMC. Doctorul Harlan Krumholz, redactor-șef al revistei, a afirmat că este esențial să se ia în considerare circumferința taliei și raportul talie-șolduri în evaluările de rutină ale riscului cardiovascular. Aceste metode simple de măsurare oferă informații vitale despre distribuția grăsimii și riscurile asociate.
