Recent, o anchetă a evidențiat modul în care Iranul a reușit să depășească apărarea antiaeriană a Israelului. Inițial, doar 8% dintre rachetele iraniene reușeau să treacă de sistemul defensiv israelian, dar această rată a crescut la 16% în a doua parte a conflictului.
În data de 22 iunie, cu două zile înainte de institurea unui armistițiu, Iranul a efectuat atacuri care au avut rezultate remarcabile, 10 din cele 27 de rachete fiind interceptate de țintele israeliene. Forțele de apărare israeliene au ales să nu comenteze asupra detaliilor specifice ale ratelor de interceptare, limitându-se la informații generale.
Experții intervievați au menționat că succesul Iranului se datorează ajustărilor tactice, care au inclus diversificarea punctelor de lansare și modificarea strategiilor de atac. Aceste schimbări au obligat Israelul să își extindă sistemele de apărare pe o arie mai mare, lăsând loc pentru breșe în apărare.
Raphael Cohen, analist la RAND Corporation, a afirmat că orice sistem de apărare, indiferent cât de sofisticat, va avea puncte vulnerabile.
Rețeaua de apărare antiaeriană a Israelului, recunoscută pentru eficiența sa, a fost supusă unor provocări semnificative în timpul acestui conflict. Deși sistemul Iron Dome este eficient împotriva amenințărilor pe termen scurt, rachetele cu rază lungă de acțiune, cum sunt cele iraniene, au reprezentat o provocare serioasă pentru sisteme precum Arrow 3 și David's Sling.
Declarațiile oficialilor israelieni sugerează o scădere a ratelor de interceptare de la 90-95% la 86% pe parcursul conflictului. Israelul a efectuat atacuri preventive asupra lansatoarelor iraniene, dar Iranul a fost nevoit să recurgă la rachete mai avansate, cum ar fi hipersonicele „Fateh-1”, care au reușit să ajungă în zonele israeliene.
Rachetele „Fateh-1”, capabile să manevreze în timpul zborului, au reprezentat o provocare majoră pentru sistemele de apărare israeliene, în special pentru cele mai avansate. De asemenea, Israelul a întâmpinat dificultăți în a menține suficiente rachete interceptoare Arrow, ceea ce a determinat o selecție mai strictă a amenințărilor prioritizate.
Conflictul a subliniat o competiție tehnologică în continuă evoluție, în care fiecare parte își îmbunătățește constant capabilitățile pentru a face față provocărilor emergente.
