Pe măsură ce înaintăm în vârstă, organismul nostru suferă modificări care afectează nu doar aspectul fizic, ci și mirosul corporal. Aceasta este o realitate biologică universală, similară cu procesul de creștere în înălțime sau albirea părului.
Conform specialiștilor, pe suprafața pielii se găsește un strat de lipide naturale, compuse în principal din acizi grași. Odată cu vârsta, structura acestor lipide se schimbă, iar pielea devine mai vulnerabilă la factorii externi.
Acizii grași sunt mai predispuși la oxidare și descompunere, ceea ce duce la formarea compusului 2-nonenal. Acesta este responsabil pentru un miros specific, descris adesea ca având o notă de stătut, și este cunoscut sub denumirea de „miros de bătrânețe”.
Este important de menționat că nivelul de 2-nonenal variază semnificativ de la o persoană la alta, influențând astfel percepția mirosului pe care îl emitem.
