În România, multe primării din orașe și comune mici depind în mare măsură de fondurile de la bugetul de stat pentru a supraviețui. Fără aceste sume, multe dintre ele ar fi nevoite să își închidă porțile.
O situație emblematică este comuna Bara din județul Timiș, care, conform ultimului recensământ, are doar 299 de locuitori și un număr de 7 angajați permanenți, plus 2 angajați externi și 9 consilieri. Aceștia din urmă se întâlnesc lunar, primind o indemnizație de 500 de lei pentru activitatea lor.
Bara, deși mică și cu resurse limitate, are o semnificație aparte, fiind locul de naștere al Patriarhului Daniel. Recent, consiliul local a hotărât să aloce 100.000 de lei unei mănăstiri din sat, sumă provenită de la Consiliul Județean.
Primarul, Casian Ursu, care se află la al doilea mandat, recunoaște că localitatea nu se bucură de prea mulți vizitatori, iar investițiile sunt realizate cu fonduri guvernamentale. Veniturile anuale ale comunei se ridică la 860.000 de lei, în timp ce cheltuielile necesare funcționării primăriei ajung la 2.700.000 de lei, ceea ce înseamnă că statul contribuie cu 2.000.000 de lei.
În apropiere, comuna Secaș, cu 320 de locuitori, se confruntă cu probleme similare. Cele două comune sunt despărțite de un drum neasfaltat, iar accesul între ele este complicat. Primarul Simion Pop subliniază lipsa semnalului de telefonie mobilă și a transportului public, ceea ce izolează comunitatea.
Guvernul alocă anual 4.500.000 de lei pentru funcționarea primăriei din Secaș, iar din PNRR s-au investit aproape 2.000.000 de lei în infrastructură. Deși discutarea comasării acestor comune a fost un subiect frecvent, realitatea arată că politicienii nu au curajul să implementeze astfel de reforme.
