Un bărbat de 49 de ani, condamnat inițial la 8 luni și 20 de zile de închisoare, a fost reconvertit la o pedeapsă de 520 de ore de muncă în folosul comunității, impusă de instanța din Torino pe 2 martie 2023. Această pedeapsă trebuia executată până pe 2 septembrie 2024.
Cu toate acestea, bărbatul nu a efectuat nicio oră de muncă timp de 3 ani, 5 luni și 22 de zile. În urma acestui fapt, Curtea de Apel a decis să revoce pedeapsa cu muncă în folosul comunității, revenind la sentința de închisoare.
Apărarea sa a argumentat că nu a fost informat corect despre activitățile pe care trebuia să le desfășoare. Curtea Supremă de Casație a Italiei a anulat revocarea pedepsei, stabilind că este necesar să se verifice dacă bărbatul a fost pus în măsură să îndeplinească obligațiile impuse.
Conform procedurii, Primăria era responsabilă să comunice programul de muncă, dar acest lucru nu s-a întâmplat. De asemenea, în documentele instanței nu existau dovezi ale unor contacte între bărbat și autorități în legătură cu munca impusă.
Pe 9 martie 2026, Curtea a decis să revoce pedeapsa alternativă, readucând în discuție pedeapsa inițială. Judecătorii au subliniat că neexecutarea muncii nu dovedește automat neglijența condamnatului fără a verifica dacă acesta a avut posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile.
Cazul se va întoarce la Curtea de Apel din Torino pentru a se evalua dacă bărbatul a fost efectiv pus în situația de a putea executa pedeapsa. Curtea Supremă a cerut ca, înainte de a concluziona că o persoană nu și-a respectat pedeapsa, să fie verificate toate aspectele comunicării și implicării instituțiilor responsabile.
