Un nou raport elaborat de specialiștii Institutului Universității Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate (UNU-INWEH) evidențiază o situație gravă în gestionarea resurselor de apă la nivel mondial. Conform acestui studiu, efectele poluării, supraexploatării și schimbărilor climatice au dus la o criză acută a apei, care nu mai poate fi descrisă prin termeni precum „stres hidric” sau „criza apei”.
Raportul introduce o nouă terminologie: „falimentul apei”, referindu-se la o stare în care utilizarea resurselor de apă depășește capacitatea de regenerare a acestora, provocând daune ecologice severe. Această situație a dus la scăderea semnificativă a lacurilor și la secarea unor râuri importante, care în anumite perioade ale anului nu mai ajung la destinație.
În ultimele cinci decenii, planeta a pierdut aproximativ 410 milioane de hectare de zone umede, echivalentul dimensiunii Uniunii Europene. De asemenea, circa 70% din acviferele utilizate pentru apă potabilă și irigații suferă scăderi pe termen lung, generând crize frecvente de tip „ziua zero”.
Schimbările climatice agravează aceste probleme, cu o pierdere de peste 30% din masa glaciară globală din 1970, afectând sute de milioane de oameni care depind de apa de topire sezonieră.
Directorul UNU-INWEH, Kaveh Madani, subliniază că această situație reprezintă un „semnal de alarmă” și necesită o reevaluare a politicilor guvernamentale. El sugerează că autoritățile ar trebui să recunoască realitatea actuală a falimentului hidric și să acționeze înainte de a provoca daune ireversibile.
Raportul, care va fi publicat în curând în revista Water Resources Management, reiterează că criza apei a depășit un punct critic. Aceasta este o realitate dură, iar progresele înregistrate la nivel local nu trebuie ignorate, chiar dacă situația globală rămâne alarmantă.
