Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație al BNR, subliniază că reglementările excesive și aplicarea lor ineficientă nu doar că adaugă costuri administrative inutile, crescând astfel prețurile la raft, dar consumă și resurse valoroase care ar putea fi direcționate spre investiții și inovare. Birocrația sugrumă creșterea: multe firme mici sunt forțate să navigheze printr-un labirint birocratic, ceea ce încetinește procesele și descurajează expansiunea. Birocrația reprezintă o taxă invizibilă pe competitivitate. Cu cât această „taxă” este mai mare, cu atât companiile devin mai puțin competitive. Pentru un IMM, fiecare document suplimentar, fiecare raportare și fiecare autorizare întârziată reprezintă timp pierdut, costuri ridicate și oportunități ratate. De asemenea, interacțiunea cu instituțiile statului este adesea greoaie, iar impredictibilitatea fiscală creează un mediu dificil pentru planificarea pe termen lung.
„La nivel european, există deja inițiative pentru reducerea poverii administrative, dar ritmul implementării este încă lent. Mario Draghi, fostul guvernator al Băncii Centrale Europene, susține că suprareglementarea afectează creșterea economică mai mult decât orice tarif extern, sufocând competitivitatea și inovația. Europa și-a ridicat propriile bariere, echivalente cu tarife auto-aplicate economiei. Aceste constrângeri inutile trebuie eliminate rapid, atât la nivel european, cât și în România. Un stat eficient nu stă în calea celor care creează valoare, ci le permite să prospere. Antreprenorii trebuie lăsați să facă ceea ce știu mai bine: să creeze valoare și să dezvolte companii într-un mediu liber și competitiv”, a adăugat Cristian Popa.
El a subliniat că, pe măsură ce o companie crește în ceea ce privește numărul de salariați, produce mai mult per angajat. Concluzia este că, pe măsură ce o companie își mărește efectivul, capacitatea sa de a genera venituri per angajat se îmbunătățește. Economiile de scară, accesul la capital și organizarea mai eficientă oferă firmelor mari un avantaj clar. Totuși, dimensiunea nu este singurul factor care determină productivitatea. Există și companii mai mici care reușesc să performeze peste medie prin specializare, digitalizare și integrarea în lanțuri valorice internaționale. Această analiză se concentrează pe medii, fără a surprinde aceste excepții. Într-un peisaj economic în continuă schimbare, flexibilitatea și inovația pot conta la fel de mult ca dimensiunea. Să îți iubești țara înseamnă să îți dorești să fie prosperă. Nu există prosperitate în izolaționism sau autarhie. Suveranismul fără liberalism nu poate aduce decât regres. Cei peste 1,1 milioane de români care lucrează în multinaționale ar trebui să știe mai bine. Pentru prosperitate este nevoie de eficiență, productivitate, cooperare internațională și integrare în piețele globale, capital și muncă. Companiile mari fac România mai prosperă”, a menționat Cristian Popa.
În opinia sa, dimensiunea companiei este un factor determinant al productivității acesteia. "Asta spun datele a peste 650.000 de firme active analizate. Datele oficiale pentru 2023 arată clar că, pe măsură ce o firmă crește, capacitatea sa de a genera venituri per angajat se îmbunătățește: microîntreprinderi (< 10 angajați): 463.000 lei/salariat; întreprinderi mici (10-49 angajați): 553.000 lei/salariat; întreprinderi mijlocii (50-250 angajați): 680.000 lei/salariat; întreprinderi mari (> 250 angajați): 738.000 lei/salariat. Examinând cifrele, observăm că în România, peste 90% dintre firme sunt microîntreprinderi, care angajează un sfert din forța de muncă. Totuși, contribuția lor la cifra de afaceri totală este de sub 20%, ceea ce sugerează o productivitate mai redusă față de media economiei”, a precizat oficialul BNR.
În contrast, firmele mari, care constituie doar 0,2% din total, angajează aproape o treime din salariații din sectorul privat și generează peste 40% din cifra de afaceri. "De ce este relevant acest lucru? Pentru că productivitatea este principalul motor al creșterii economice și al bunăstării pe termen lung. Laureatul Nobel Paul Krugman spune că 'productivitatea nu este totul, dar pe termen lung este aproape totul'. Creșterile salariale nu pot fi sustenabile pe termen lung dacă nu sunt însoțite de o creștere a productivității. Pentru a consuma mai mult, trebuie să producem mai mult. Concret, un angajat dintr-o firmă mare produce, în medie, cu 60% mai multă cifră de afaceri decât unul dintr-o microîntreprindere. Asta nu înseamnă că firmele mici sunt ineficiente. Creșterea constantă a productivității de la micro la macro se datorează, printre altele, economiilor de scară, accesului la piețe mai mari și accesului mai facil la capital. Acest cumul de factori permite extinderea operațiunilor, tehnologizarea și atragerea forței de muncă mai bine pregătită și mai bine remunerată. Nu întâmplător, companiile mai productive per salariat își recompensează mai bine angajații”, a punctat Cristian Popa.
Potrivit acestuia, pe măsură ce companiile cresc, costurile salariale cresc proporțional. "Întreprinderile mici au cheltuieli operaționale reduse, iar costurile salariale medii sunt la jumătate din media companiilor mari. Practic, salariile unei microîntreprinderi sunt aproape de minimul pe economie, deși profiturile raportate sunt ridicate. Această situație ridică anumite semne de întrebare. În schimb, marjele de profit scad progresiv pe măsură ce crește dimensiunea firmei: microîntreprinderile și firmele mici raportează marje ridicate, în timp ce companiile mari operează cu marje reduse. Paradoxal, o întreprindere mare care domină o piață locală poate deveni prea rigidă și birocratică, pierzând din productivitate per angajat în comparație cu propriile performanțe anterioare. Dar piața este cel mai bun arbitru, ea va decide câștigătorii”, a adăugat oficialul BNR.
El a menționat că "economia românească este cumva polarizată între firme mici, cu profitabilitate ridicată, dar cu salarii reduse, și companiile mari, care generează cea mai mare parte a valorii economice și oferă salariile cele mai ridicate, operând cu marje mici. Poate și din lipsa capitalului, multe companii mici rămân în sfera unor afaceri de familie, unde strategia nu este neapărat expansiunea, ci menținerea stabilității financiare. În plus, în România, multe IMM-uri funcționează într-un regim fiscal care încurajează menținerea statutului de microîntreprindere, deoarece pierderea acestui statut atrage taxe și contribuții mai mari, ceea ce poate descuraja creșterea naturală a afacerii”, a conchis Cristian Popa.
