Recenta operațiune militară israeliană, cunoscută sub numele de Rising Lion, a implicat utilizarea a peste 200 de avioane de luptă, care au atacat aproximativ 100 de ținte pe teritoriul Iranului, lansând peste 330 de muniții. Scopul principal al acestor acțiuni a fost de a stopa progresul programului nuclear iranian și de a reduce arsenalul balistic al acestuia.
Printre țintele vizate s-au numărat centrala de îmbogățire a uraniului de la Natanz, situată la aproximativ 200 de kilometri sud de Teheran, dar și instalații din Teheran și Tabriz, incluzând un centru de cercetare nucleară și o rafinărie. De asemenea, au fost atacate fabrici de rachete balistice și diverse baze militare din regiunile vestice și centr-nordice ale Iranului.
Operațiunea a vizat și baze de radare, lansatoare de rachete sol-aer, precum și diverse obiective militare și civile din capitala iraniană.
Analistul Flaviu Caba subliniază că, în acest moment, statele din regiune nu sunt dispuse să se angajeze într-un conflict deschis, subliniind rolul esențial al Arabiei Saudite în dinamica regională, în special în contextul relațiilor cu Gaza și cu Israel.
Israelul justifică atacurile prin temerile legate de dezvoltarea de focoase nucleare de către Iran. Iulian Chifu, alt analist de politică externă, menționează că Israelul are precedente în acest tip de acțiuni, având în vedere intervențiile anterioare împotriva programelor nucleare din Irak și Siria.
Un alt aspect important este că, în cazul în care atacurile ar duce la slăbirea regimului de la Teheran, Israelul ar putea beneficia de o diminuare a sprijinului militar și financiar pe care Iranul îl oferă grupărilor precum Hezbollah și Hamas.
Chifu adaugă că, deși nu se poate anticipa o revoltă populară în Iran ca urmare a atacurilor, situația economică dificilă ar putea genera nemulțumiri interne. Cristian Pîrvulescu concluzionează că, deși Iranul ar putea dori o escaladare, capacitatea sa actuală este limitată.
