Echipa de cercetători de la Universitatea Stanford a realizat un experiment inovator, transplantând celule cerebrale umane cultivate în laborator în șoareci modificați genetic, care nu aveau cortex cerebral și hipocamp. Această abordare a permis dezvoltarea țesutului uman în craniul animalelor, conform unor studii recente.
Scopul principal al cercetării este analiza evoluției celulelor cerebrale umane în condiții de organism viu, ceea ce le permite oamenilor de știință să observe cum bolile afectează țesutul cerebral și să testeze posibile tratamente. Sergiu Pașca, profesor de psihiatrie la Stanford și coordonator al studiului, subliniază că psihiatria și neurologia au nevoie de progrese semnificative în dezvoltarea de soluții terapeutice pentru afecțiunile neurologice.
Pentru a crea șoarecii cu țesut cerebral uman, cercetătorii au folosit organoide neuronale, structuri care imită caracteristicile creierului. Într-un experiment anterior, echipa a transplantat neuroni umani în creierul unor șobolani, dar spațiul insuficient a limitat dezvoltarea acestora. Prin modificarea genetică a șoarecilor, cercetătorii au reușit să blocheze formarea cortexului și hipocampului, permițând astfel dezvoltarea țesutului uman.
Deși șoarecii au un aspect normal, ei prezintă dificultăți în coordonarea mișcărilor și probleme de memorie. Cu toate acestea, după transplantul celulelor umane, țesutul a început să se integreze în circulația sanguină și să ocupe aproape întreaga cavitate craniană disponibilă.
Experimentele preliminare au arătat că transplantul nu a adus îmbunătățiri semnificative în abilitățile cognitive, dar unele probleme de mobilitate s-au îmbunătățit. O cercetare ulterioară a evidențiat sensibilitatea neuronilor umani la lipsa de oxigen, relevantă pentru afecțiuni precum paralizia cerebrală.
Însă, utilizarea acestor organoide cerebrale ridică întrebări etice, în special în ceea ce privește conștiența și bunăstarea animalelor implicate. Pașca a menționat că cercetarea a fost atent monitorizată, dar experții subliniază importanța continuării supravegherii. De asemenea, mulți cercetători caută alternative fără utilizarea animalelor în aceste studii, dezvoltând organoide cerebrale in vitro pentru a reduce numărul de animale utilizate în cercetare.
