În Italia, clienții pot observa o taxă pe nota de plată cunoscută sub numele de „coperto”, care variază de la câțiva euro la sume mai mari. Această taxă este aplicată fiecărui client care ocupă un loc la masă și are rolul de a acoperi costurile necesare servirii mesei, cum ar fi tacâmurile, farfuriile și șervețelele.
Coperto, care înseamnă „acoperit”, este o practică care poate părea ciudată pentru turiști, având în vedere că în multe alte țări, costurile de servire sunt incluse în prețul preparatelor. Totuși, în Italia, această taxă garantează un venit minim restaurantelor, chiar dacă clienții comandă puțin.
Originea acestei taxe datează din Evul Mediu, când hanurile percepeau o taxă pentru ocuparea locului, întrucât clienții aduceau adesea mâncare de acasă și cumpărau doar băuturi. Astfel, pentru a compensa lipsa veniturilor din mâncare, s-a introdus această taxă.
În 2026, coperto rămâne legal în majoritatea regiunilor italiene, cu excepția regiunii Lazio, unde o lege recentă a eliminat taxa pentru pâine și serviciul de masă. Acest lucru ar putea aduce economii semnificative clienților din zonă.
Taxa coperto variază, de obicei, între 2 și 5 euro, dar în anumite locuri, cum ar fi Veneția, poate ajunge până la 20 de euro. Toți clienții, inclusiv copiii, sunt supuși acestei taxe, iar recomandarea este să verificați meniul înainte de a vă așeza, pentru a evita surprizele.
În plus față de coperto, pe nota de plată poate apărea o taxă numită „servizio”, care este similară cu bacșișul, dar este percepută mai ales în zonele turistice și nu ajunge neapărat la ospătari. Aceasta poate fi legală dacă este menționată în meniul restaurantului.
