Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a emis Decizia nr. 40/2026, care aduce clarificări importante pentru angajați în legătură cu zilele de concediu de odihnă neefectuate. Aceasta subliniază că, în cazul în care raportul de muncă sau de serviciu se încheie, termenul de prescripție de trei ani pentru solicitarea drepturilor bănești începe din data încetării acestuia, nu din momentul în care se împlinesc 18 luni.
Decizia clarifică faptul că zilele de concediu mai vechi de 18 luni nu se pierd automat. Aceasta înseamnă că, dacă angajatorul nu a oferit angajatului posibilitatea de a-și efectua concediul, dreptul la compensarea bănească poate exista și pentru zilele care depășesc această perioadă. În schimb, dacă angajatul a fost informat și i s-a oferit ocazia de a-și lua concediul, dar a ales să nu o facă, nu mai are dreptul la compensație pentru acele zile.
Un aspect important pentru angajații din sistemul penitenciar este că prevederile legale care se aplică aici se completează cu legislația muncii. ÎCCJ subliniază că trebuie să se verifice dacă polițistul a avut ocazia reală de a-și efectua concediul, nu doar să se declare că zilele sunt „mai vechi de 18 luni”.
Este esențial ca angajatorii să își îndeplinească obligațiile legale de a oferi angajaților posibilitatea de a-și lua concediul, mai ales în contextul în care sistemul penitenciar se confruntă cu deficit de personal. Această decizie subliniază că analiza nu se poate limita la simpla depășire a termenului de 18 luni, ci trebuie să se examineze în detaliu comportamentul angajatorului.
