Președintele României are atribuții extinse, dar echilibrate, menite să asigure stabilitatea politică și respectarea legii.
În esență, președintele este, printre altele: șeful suprem al Armatei, vârful diplomației și al politicii externe a României, numește premierul (care trebuie validat de o majoritate parlamentară), poate ataca legi la Curtea Constituțională, este obligat să promulge legile Parlamentului și poate organiza referendumuri consultative.
Atribuțiile președintelui României
Este important de menționat că în România, președintele este figura politică cu cea mai mare legitimitate, obținând un număr semnificativ de voturi în urma alegerilor directe, similar, în unele cazuri, cu voturile tuturor parlamentarilor laolaltă.
De exemplu, la alegerile generale din 2020, s-au exprimat 6,05 milioane de voturi valide. În 2019, Klaus Iohannis a câștigat turul II al alegerilor prezidențiale cu 6,5 milioane de voturi valide, depășind cu aproximativ 500.000 de voturi numărul total de voturi exprimate pentru întregul Parlament într-un an.
Constituția României, în Titlul III - Autoritățile Publice, Capitolul II, articolul 80, definește rolul președintelui:
ARTICOLUL 80 - Rolul Președintelui
- (1) Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării.
- (2) Președintele veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, exercitând funcția de mediator între puterile statului și între stat și societate.
Atribuțiile președintelui sunt clar stipulate în Constituție, de la Articolul 85 până la Articolul 94, și sunt împărțite în două mari categorii: politica internă și politica externă.
Atribuții pe plan intern
Pe plan intern, principalele atribuții ale președintelui includ:
- Numirea Guvernului - Articol 85 din Constituție
- Consultarea Guvernului - Articol 86 din Constituție
- Participarea la ședințele Guvernului - Articol 87 din Constituție
- Mesaje - Articol 88 din Constituție
- Dizolvarea Parlamentului - Articol 89 din Constituție
- Referendumul - Articol 90 din Constituție
Unul dintre cele mai importante roluri ale președintelui în politica internă este numirea Guvernului. După alegerile parlamentare, președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, acesta având obligația de a forma un cabinet care va conduce Executivul României.
Constituția stipulează că președintele „numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”. Deși președintele numește prim-ministrul, acesta nu are puterea de a-l revoca, ci poate revoca și numi membri ai Guvernului doar la propunerea prim-ministrului.
Președintele are, de asemenea, dreptul de a participa la ședințele Guvernului în situații speciale, cum ar fi discuțiile despre politica externă sau apărarea națională. În plus, poate adresa mesaje Parlamentului cu privire la probleme politice de importanță națională.
Atribuții pe plan extern
În ceea ce privește politica externă, articolul 91 din Constituție precizează atribuțiile președintelui:
- (1) Președintele încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern, și le supune ratificării Parlamentului.
- (2) Președintele acreditează și recheamă reprezentanții diplomatici ai României.
- (3) Reprezentanții diplomatici ai altor state sunt acreditați pe lângă Președintele României.
Președintele României joacă un rol crucial în politica internațională, având capacitatea de a încheia tratate și de a gestiona relațiile diplomatice ale țării.
De asemenea, în domeniul apărării, președintele este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, având puterea de a declara mobilizarea forțelor armate în cazuri excepționale.
Pe lângă aceste responsabilități, președintele are și alte atribuții, inclusiv conferirea decorațiilor și titlurilor de onoare, acordarea gradelor militare superioare și numirea în funcții publice.
În concluzie, rolul președintelui României este unul esențial pentru funcționarea statului și pentru menținerea echilibrului între instituțiile sale. Președintele poate să aleagă între a fi un mediator activ în politica internă sau un reprezentant al țării în afacerile externe.
