Înălțarea Domnului reprezintă a treia etapă dintr-o serie esențială de evenimente din calendarul creștin: răstignirea lui Iisus (comemorată în Vinerea Mare), învierea acestuia (celebrată în Duminica Paștelui) și, în cele din urmă, înălțarea sa la cer, care are loc la 40 de zile după Paște, într-o zi de joi. În 2025, Înălțarea Domnului va fi sărbătorită pe data de 29 mai, iar în această zi se respectă diverse tradiții.
Semnificația Înălțării Domnului
La 40 de zile după Duminica Învierii, Iisus le-a încredințat discipolilor săi o misiune importantă, conform Matei 28: să meargă în toate națiunile și să predice vestea bună a lui Hristos. Imediat după aceasta, Iisus s-a înălțat la cer, ceea ce simbolizează finalizarea lucrării sale pe pământ, în care a adunat ucenici și a predicat despre mântuire. După moartea și învierea sa, El s-a arătat oamenilor timp de 40 de zile.
Acest moment este crucial, deoarece Iisus știa că urma să facă loc Duhului Sfânt, care avea să coboare la Cincizecime. Fiecare persoană a Sfintei Treimi are un rol semnificativ în narațiunea biblică.
Ziua Înălțării marchează o tranziție pentru Hristos. Pe pământ, El a fost un slujitor smerit, dispus să sufere moartea pe cruce, iar acum, este înălțat și șade la dreapta Tatălui. Este important să menționăm că sărbătoarea Cincizecimii are loc la 50 de zile după Duminica Paștelui, iar Duhul Sfânt nu a coborât imediat după ce ucenicii s-au întors la Ierusalim. Aceștia s-au rugat, iar la zece zile după Înălțare, Duhul Sfânt s-a așezat peste ei sub forma unor limbi de foc, marcând începutul Bisericii primare.
Tradiții și obiceiuri de Înălțare
Înălțarea Domnului este o sărbătoare majoră în calendarul creștin, celebrată la 40 de zile după Paște. Aceasta simbolizează momentul în care Iisus Hristos s-a înălțat la cer în fața ucenicilor săi, încheind misiunea sa fizică. Această zi este cunoscută în popor și sub numele de Ispas, nume derivat de la un cioban care, conform tradiției, ar fi fost martor la înălțare.
Printre principalele tradiții legate de Înălțare se numără mersul la biserică pentru slujbe speciale, unde se pomenește de eroii neamului. De asemenea, frunzele de nuc și ramurile de tei sunt sfințite, fiind plasate la icoane sau feronerie pentru a feri gospodăria de rele.
În această zi, este interzis să se spele, să se muncească în câmp sau să se facă curățenie, deoarece se crede că aduce ghinion. De asemenea, este considerat nefavorabil să oferi sare din casă, iar cei care mor în această zi ajung direct în Rai.
O altă tradiție este oferirea de pomană a ouălor roșii, cozonacului, pascăi și altor alimente tradiționale. De asemenea, este o practică obișnuită să se meargă la cimitire pentru a aprinde lumânări la mormintele celor dragi. În unele regiuni, copiii fac păsări de hârtie și le aruncă în aer, simbolizând înălțarea lui Iisus.
În ajunul sărbătorii, se face curățenie și se pregătesc bucate, iar ramurile de tei și nuc sunt duse la biserică pentru a fi sfințite. Totodată, în această zi, oamenii se salută cu „Hristos S-a Înălțat”, la care se răspunde „Adevărat S-a Înălțat”.
Este important de menționat că în această zi nu se împrumută sare sau foc, iar în anumite zone se taie păr din cozile animalelor, fiind îngropat într-un furnicar. Aceasta este, de asemenea, ultima zi în care se mai pot consuma ouă roșii.
